Mai lasa-ma sa te privesc putin...

Esti langa mine cand ma trezesc dimineata. Desi somnoroasa, corpul tau, regat al lumii mele, ma protejeaza de biciurile racoroase ale diminetii. Deschid ochii si te privesc, spunandu-ti in gand buna dimineata si ce mult te iubesc. Te iau de mana, pod al lumilor dintre noi, si simt cum iubirea se plimba de la unul la celalalt. E o energie care ne stabilizeaza relatia si ne transforma dimineatile in colturi ale raiului. Iti zambesc. Nu vreau sa te trezesti inca, mai lasa-ma sa te privesc putin. Simturile-mi adormite vor sa te acopere cu totul in curiozitatea lor si inchid ochii, asteptand nerabdatoare sarutul tau ca o ploaie calda de vara ale carei picaturi vioaie si copilaresti vor sa se joace in parul meu. Iubirea mea, suflet nascut din lacrimi de inger, nu te trezi inca, mai lasa-ma sa te privesc putin...