Sfarsit de toamna

S-a oprit ploaia.
Asfaltul patat de picaturile ei are nevoie de timp pentru a se usca.
Dar oare inauntrul lui ce simte? Poate se simte ranit de plesnetul ploii si murdar de apa cursa siroaie, siroaie care inainte de a-l lovi, il mangaia usor pe suprafata din bitum, scurgandu-se in gura de canal.
Ploaia a inselat asfaltul.
Tradat deja de razele calde ale soarelui, asfaltul incepuse sa tina la ploaia racoritoare de vara.
Dar numai pana cand au venit afurisitii aia de nori si ploaia, flirtand cu ei, au alungat soarele si rautacioasa si razbunatoare, a inceput sa arunce cu ditamai picaturile reci si grele peste asfaltul suferind.
Si totusi s-a oprit.
In curand, razele soarelui vor aparea infrante de dupa nori si fara puterea dinainte, vor reusi sa usuce umezeala si din nou va fi cald si bine. Si amagire.
Dar nu pentru mult timp.
Vor veni fulgii de zapada plini de invidie si vor ingropa in frig asfaltul, sfarsindu-l de simtiri.