Ep. 5

"Eram in liceu.

Iesisem mai devreme de la scoala. In ziua aia, n-aveam chef de pierdut timpul aiurea pe cine stie unde si m-am dus direct acasa.
Cand am ajuns in fata blocului, tata tocmai iesea insotit de o femeie blonda. Necunoscuta mie.
Am salutat si...

- Ce faci? (l-am intrebat)
- Bine. Ai chei?
- Da.
- Bine, tati, du-te sus. Eu ma duc s-o duc pe fata asta pana la gara si vin repede inapoi.
- Ok.

N-am banuit nimic.
Am urcat, am intrat in casa si m-am gandit sa strang putin ca se apropia ora la care trebuia sa vina mama. Am inceput din sufragerie, de pe masa. Doua cafele si o sticla de Cola la jumate. [Cola si alte sucuri nu se beau la noi in casa ca, dupa tata, au E-uri si sunt cancerigene.] Am aruncat sticla, am spalat cestile de cafea si m-am reintors in camera sa scutur fata de masa. Ceea ce nu observasem pana atunci era ... o geanta. Alba. Pe masa. Am deschis-o si inauntru am gasit doar o carte de alegator. A femeii blonde.
Nu-i voi spune numele, am incercat din adancul sufletului mei sa uit povestea asta si am trecut peste abia dupa 3 ani.

Taranca, din afara Bucurestiului, de varsta mea atunci. 18 ani.
Nu stiam ce sa cred, asa ca am luat geanta, am pus-o intr-o punga de plastic si am dus-o la mine in camera; am ascuns-o ...
Patul nefacut (tata doarme in sufragerie) nu m-a surprins, asa ca l-am lasat pe mai tarziu si m-am dus sa spal restul de vase. Tata s-a intors acasa si s-a asezat la masa lui de pe balconul mic, unde sta in fiecare zi si isi dezleaga integramele sau joaca table cu unchimiu.

- Cine era fata aia?
- O fata. A venit cu Militaru [vecinul de la parter] sa-i repar un aparat de radio.
- Aha... Credeam ca e amanta ta... (am spus-o cu repros)
- Esti nebuna?!?!! Cum sa fie amanta mea?! Crezi c-am futut-o? Nu sunt in toate mintile?? Sunt tampit sa-mi distrug familia?!?! Cum poti sa crezi asa ceva? Cum poti sa-mi spui asa ceva?!?!? Cere-ti scuze imediat. Si retrage-ti cuvintele.

Era tata si eu il acuzasem ca ne-a tradat pe mine si pe mama.
Iarta-ma, tata, ca am crezut asta. Iarta-ma...

Dupa ceva timp, i-am zis:

- Si-a uitat geanta pe masa.

Tata s-a ridicat repede, grabindu-se catre sufragerie.
M-am dus dupa el.

- Am luat-o de acolo; am ascuns-o la mine in camera.

A parut ca se gandeste la ceva si a zis:

- Mai bine; sa n-o mai vada maica-ta.

Am continuat sa spal restul de vase si tata a coborat s-o astepte pe mama jos, in fata blocului.
M-am dus in sufragerie sa strang patul. Am scuturat patura, pernele si cand sa scutur cearceaful, a cazut pe jos la picioarele mele, un ambalaj de prezervativ. L-am ridicat, mi-am ascuns lacrimile si l-am bagat in buzunarul de la pantaloni.
A venit mama, am vorbit putin cu ea [nu i-am zis nimic din ce se intamplase] si m-am dus la mine in camera.
Cand am prins un moment liber, l-am luat pe tata deoparte, i-am aratat ambalajul si, batandu-l pe umar, i-am zis in soapta:

- Bine ca ati folosit prezervativul.

Tata m-a facut semn sa tac si l-a aruncat pe geamul de la balcon.
Mama a aflat dupa vreo saptamana tot ce s-a intamplat. I-a zis tata intr-un acces de furie, beat fiind, crezand a se razbuna pe mine. El i-a zis partea lui de poveste, amandoi povestindu-ne variantele. Mama m-a crezut pe mine; varianta lui nu era destul de credibila.

Au urmat luni de zile de teroare in care nu ma lasa in pace; tipa la mine, urla aruncandu-mi vorbe grele, spunandu-mi ca eu am stricat familia.

Da, tata, din cauza ta am facut soc hipotermic cand, abia iesita din baie, ai aruncat cu galeata cu apa rece pe mine, din cauza ta aveam vanatai si rani pe corp, din cauza ta la fiecare miscare brusca sau ton ridicat intram in panica si incepeam sa plang, ca mi-ai zis mie ca ti-am furat banii pe care i-ai dat aleia, ca te-ai napustit asupra mea necontand ca eu aveam dreptate si doar ca sa-ti salvezi onoarea de barbat familist, ti-ai invinuit propriul copil.
Te-am iertat, tata, ca in fiecare noapte stateam ghemuita pe jos sfasiindu-mi tot ce aveam pe mine de durere.

Te-am iertat, tata, dar de copii mei, iti jur pe ce am mai scump, n-ai sa te apropii... "


Comments

  1. m-au cutremurat vorbele tale...nimeni nu merita sa sufere asa... :|

    ReplyDelete
  2. Big hug! Zambeste...uite, azi a iesit si soarle afara...sa nu ne intristam! >:D<

    ReplyDelete
  3. Chiulica... povestea asta e reală??? De fapt, nu mai contează... dacă e reală e dureroasă rău! Mi s-a tăiat respiraţia citind-o până la capăt.

    ReplyDelete
  4. Am sa trec peste "serie". Nu am o parere personala. Nu poti avea dupa ce citesti asta. Efectiv te transpui in "pielea personajului". Si se simte. Sau cel putin eu am simtit ceva. Sunt sigur ca nu e doar o impresie, e ceva tragic care te misca, oricat de insensibil ai fi. Si intotdeauna copiii au cel mai mult de suferit din cauza despartirii dintre parinti. Dar tot copiii par a fi si vinovatii de cele mai multe ori. Parinti... oare asta era termenul?

    ReplyDelete
  5. Tibi, e complicat. Unii nu se pot numi parinti, dar din respect...

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts