Am îngropat misterele în cimitir...
“Un spital de nebuni care nu e nici măcar părăsit?! Şi, mă rog, cine o să ne lase să intrăm acolo?” N-am auzit în viaţa mea de Sapoca. Nici pe net n-am găsit cine ştie ce. Nu vedeam nimic misterios nici în cimitirul crucilor fără nume. Asta până când am dat peste cimitirul Dumbrava. Să le luăm pe rând.
După o învârteală în stil Bubble ( un algoritm al ăstora de la Mate-Info) şi un cimitir greşit, am ajuns la Cimitirul Fără Nume din Buzău. Dând mai multe ture cu maşina în jurul lui:
“Cris, nu e ăsta. Nu e nici o intrare şi bălăriile-s cât casa”, zice Daria.
“Dragos, poţi să mă laşi puţin aici să mă uit mai de-aproape?”
Dragoş opreşte maşina, eu cobor, fac câţiva paşi în spate şi mă uit înapoi. Daria şi Dragoş în maşină. Mă uit spre cimitir. Într-un colţ, gard rupt. Bingo! Îmi întorc privirea spre Double D’s şi mă strâmb. Ajung la gard, mă strecor prin gratiile îndoite şi intru în cimitir. După cum se vede în poze, nimeni nu mai are grijă de nimic acolo. Nu am reuşit să ne dăm seama ce sunt acele inscripţii de pe cruci şi nici ce simbolizează steaua. Nici urmă de biserică dărâmată. Am aflat de la câţiva localnici că a fost pusă la pământ de zeci de ani şi n-a rămas nimic acolo. Doar câteva cruci fără nume…
Ne-am oprit să mâncăm ceva si ne-am grăbit să ajungem la cimitirul Dumbrava. Aveam mult mai mult entuziasm de data asta. Şi speranţa că ceea ce vom găsi va fi mai mult decât ceea ce văzusem la Sapoca.
Pe ăsta l-am găsit imediat. Am intrat şi ne-am dus glonţ la mormântul femeii care împreună cu cei 6 copii ai ei, se spune că au murit mâncând ciuperci otrăvite. Citisem despre asta pe Cancan şi pe Adevărul, numai că noi n-am auzit nici un scâncet sau plânset de copil acolo. A urmat mormântul ateului Titus Oroveanu, care în loc de cruce şi-a exprimat dorinţa de a avea o stâncă. Nici aici n-am văzut nimic fumegând. Ne-am mai uitat la câteva morminte; după mine, super cimitrirul Dumbrava, foarte bine îngrijit şi nu arată sinistru. Asta dacă vă duceţi acolo când nu se făcea curat şi nu erau mormintele deschise.
“Today was not a good day for science”
Asta îmi ziceam în timp ce ne îndreptam spre maşină să ne întoarcem în Bucureşti.
“In 50 de metrii, intraţi în sensul giratoriu.”
O voce calmă, faţă de cea a Dariei...
“Dragooooos!! Trage pe dreapta! Acum!”
După câteva minute, vocea calmă spunea “Reconfigurarea Traseului”...
Photo Credits: Daria Raducanu
După o învârteală în stil Bubble ( un algoritm al ăstora de la Mate-Info) şi un cimitir greşit, am ajuns la Cimitirul Fără Nume din Buzău. Dând mai multe ture cu maşina în jurul lui:
“Cris, nu e ăsta. Nu e nici o intrare şi bălăriile-s cât casa”, zice Daria.
“Dragos, poţi să mă laşi puţin aici să mă uit mai de-aproape?”
Dragoş opreşte maşina, eu cobor, fac câţiva paşi în spate şi mă uit înapoi. Daria şi Dragoş în maşină. Mă uit spre cimitir. Într-un colţ, gard rupt. Bingo! Îmi întorc privirea spre Double D’s şi mă strâmb. Ajung la gard, mă strecor prin gratiile îndoite şi intru în cimitir. După cum se vede în poze, nimeni nu mai are grijă de nimic acolo. Nu am reuşit să ne dăm seama ce sunt acele inscripţii de pe cruci şi nici ce simbolizează steaua. Nici urmă de biserică dărâmată. Am aflat de la câţiva localnici că a fost pusă la pământ de zeci de ani şi n-a rămas nimic acolo. Doar câteva cruci fără nume…
Ne-am oprit să mâncăm ceva si ne-am grăbit să ajungem la cimitirul Dumbrava. Aveam mult mai mult entuziasm de data asta. Şi speranţa că ceea ce vom găsi va fi mai mult decât ceea ce văzusem la Sapoca.
Pe ăsta l-am găsit imediat. Am intrat şi ne-am dus glonţ la mormântul femeii care împreună cu cei 6 copii ai ei, se spune că au murit mâncând ciuperci otrăvite. Citisem despre asta pe Cancan şi pe Adevărul, numai că noi n-am auzit nici un scâncet sau plânset de copil acolo. A urmat mormântul ateului Titus Oroveanu, care în loc de cruce şi-a exprimat dorinţa de a avea o stâncă. Nici aici n-am văzut nimic fumegând. Ne-am mai uitat la câteva morminte; după mine, super cimitrirul Dumbrava, foarte bine îngrijit şi nu arată sinistru. Asta dacă vă duceţi acolo când nu se făcea curat şi nu erau mormintele deschise.
“Today was not a good day for science”
Asta îmi ziceam în timp ce ne îndreptam spre maşină să ne întoarcem în Bucureşti.
“In 50 de metrii, intraţi în sensul giratoriu.”
O voce calmă, faţă de cea a Dariei...
“Dragooooos!! Trage pe dreapta! Acum!”
După câteva minute, vocea calmă spunea “Reconfigurarea Traseului”...
Photo Credits: Daria Raducanu
[...] - Cimitirele din Buzău [...]
ReplyDeleteduceti=va noaptea la 12 si intrati pe poarta de pe str. democratiei vi se arata o fata imbracata in alb cu chip intunecat . daca fugiti veti cadea deci nu va speriati si nu va apropiati prea mult . sfatul meu . e ca fata morgana va atrage in cursa . ascultati-ma ca sunt buzoianca o vad in fiecare zi si nu numai eu ca sa nu ziceti ca am vedenii . sufar sau sunt drogata . e real. sunt spirite care nu-si gasesc linistea .
ReplyDeleteceea ce vedeti voi in cimitirul dumbrava e doar un sfert din cat a fost . cimitirul se intindea pana pe strada transilvaniei insa a fost daramat si construit case si blocuri ca asa a vrut nea nicu ceasca pana in 89 . probabil va dati si voi seama ca spiritul se intoarce cand scoti trupul si il arunci . multa bafta si aveti grija.