Moara lui Assan

        Alte ruine, aceleasi intrebari... 

După întâmplările ciudate de la Chiajna, am plecat spre Grădina Verona să mâncăm. Între două limonade şi 3 porţii de piept de pui, coaste de porc şi peste învelit în ceva (D. ştie mai multe), am căutat pe google alte locuri unde puteam găsi un pic mai multă adrenalină. Aşa am găsit Moara lui Assan, monument de arhitectură industrială a secolului 19.

Construită în anul 1853, Moara lui Assan face parte din patrimoniul industrial şi a fost prima moară cu aburi ridicată în România de către negustorii George Assan şi Ioan Martinovici. O dată cu intrarea ei în funcţiune, morile de apă au început să dispară.

În 1894 a fost înfiinţată o nouă secţie de lacuri şi culori, iar în anul 1903 s-a construit un nou siloz de grâne, care a fost, la acea dată, cea mai înaltă clădire din Bucureşti (41 metri). După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în iunie 1930, a fost transformată în Societate Anonimă pe Acţiuni, sub denumirea "Fabricele Assan", care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, lacuri şi culori, uleiuri vegetale, săpunuri şi chit. În august 1943, s-au introdus gazele naturale, iar în 1946 fabrica avea 400 de angajaţi şi era dotată cu cele mai noi utilaje şi tehologii. Naţionalizate în 1948, Fabricile Assan au fost împărţite în două - Fabrica de morărit şi panificaţie "Grâul" şi Fabrica de ulei S.C. Solaris S.A., care, după 1989, şi-au dat sfârşitul şi au lăsat situl înscris pe "Lista monumentelor istorice din România" cu amândouă picioarele în groapă.

Am găsit repede locaţia ( Str. SIlozului Nr. 25, sector 2, zona Obor- Lizeanu), mai ales că spaţiul este enorm de mare şi dacă te iei după miros, nu ai cum să-l ratezi. Am aflat că în 2006 s-a încercat tentativa de a demola ansamblul, dar nu s-a finalizat din cauza lipsei autorizaţiei, în 2007 a devenit loc de depozitare a gunoaielor, iar în mai 2008 clădirea principală a fost incendiată.





Ce rămâne după toate astea? 

Un loc părăsit ce ocupă o suprafaţa de 4,7 hectare devenit de curând locul de joacă al oamenilor străzii, al tinerilor care-şi găsesc adăpost aici pentru a-şi injecta droguri sau pentru rromii care locuiesc în apropiere şi se îndeletnicesc cu colectarea de fier vechi. Gurile de canal, porţile, ţevile, grilajele de la geamuri, structura de rezistentă, etc. Va întrebaţi ce face poliţia? Secţia 7 care se ocupă de zona unde este amplasată Moara lui Assan spune că nu există nici o ilegalitate pentru că a€œniciun proprietar n-a depus vreo reclamaţie în acest sens”.

Ne-am satisfăcut curiozitatea de exploratori urcând munţii de siloz, admirând desenele cu grafitii şi ocolind cioburile, bucăţile de sticlă sau seringile de pe jos. Am tot încercat să intrăm mai adânc în interiorul clădirii. N-am prea avut success din cauza construcţiei foarte şubrede, ne uitam în jos şi vedeam că nu stăm prea bine, mai ales că oricând se puteau desprinde bucăţi de oriunde din jurul nostru.

Şi totuşi, o parte din vechea clădire, parcă un castel cu turnuleţe din cărămidă roşie, sfidează timpul redând frumuseţea de altă dată a Morii lui Assan.







 











Photo Credits: Daria Raducanu