We want more (Buzau Trip)

Bucureşti, România
 03.09.2001 09:00

  Conform D şi D, trebuie să scriu. Tocmai ne oprim la Mec (<3) să luăm micul dejun. First D. (Daria) povesteşte cum şi-a găsit telecomanda rătăcită acum un an. Mda, zic, dispărută într-un univers paralel. Second D. (Dragoş) : “S-o fi întâmplat aşa: D. a scăpat telecomanda care n-a mai căzut niciodată pe jos. Ieri s-a auzit POC! Şi ce să vezi, telecomanda pe jos.”

Ha ha! Ca în dispariţiile de la Buzău, de lângă Babele de la Ulmet, zic.
…ştiţi unde suntem, nu?
În drum spre Buzău :)

Somewhere near Buzău  
03.09.2011 10:20

  Mai avem mult?! Are we there yet?! Parcă ne-am pierdut răbdarea. Oooo, intrăm în Bozioru.



 Somewhere near Buzău
 03.09.2011 14:30

  Going to the next destination.Pfff… Şi-am ajuns în Pădurea din Bozioru. Să căutăm stâncile. După ce un localnic ne-a arătat două posibile rute (impracticabile), ne-am hotărât să nu ne abatem de la ce ne propusesem. Am mers prin pădure până la un punct când deja nu se mai putea urca (nu ştiu ce căutam eu cu camera în mână, mă chinuiam să urc, n-am mai avut de ce să mă ţin şi am alunecat, camera a căzut, am avut noroc că am prins-o cu piciorul când mi-am înfipt unghiile în pământ; de frică. Ne-am întors puţin şi am făcut stânga, unde ne-am întâlnit cu încă doi, un el şi-o ea, tot în căutare de “Stânca aia mare de 2m”. Am tot urcat printre mărăcini, pe nisip (urââât!), ţinându-ne de ce apucam, până când am dat de stânca aia. Stâncile alea, de fapt. Se spune că acolo ar fi existat demult o civilizaţie de uriaşi şi că pietrele au fost aruncate acolo de ei. Noi credem că, mai mult ca sigur, a fost o aşezare a stră-stră-stră-stră-strămoşilor noştrii. Perfect rotunde, poziţionate strategic şi nu împrăştiate, stâncile arată ca un zid. Vorba Dariei, păcat că dacă le atingeam, nu vedeam exact cum au ajuns acolo, nu le vedeam istoria şi nu ne dădeam seama prin câte au trecut.

La întoarcere, mi-am blestemat zilele. Literally. I-am zis lui D. “O să mă pun în c*r (scuzaţi expresia) şi o să mă târăsc până jos.” De mică am o frică, fobie, cum vreţi să-I spuneţi. URĂSC PLANURILE ÎNCLINATE. Munţi, dealuri, pante, chestii abrupte, etc.. E ok la urcat, dar la coborât intru în panică. Nu ştiu de ce. Daria era cu vreo 3-4 metrii în faţa noastră şi Dragoş mă ajuta să-mi înving temerile. “Hai,Cris, ţine-te de copacul ăla. Mergi pe margine, nu pe nisip că alunecă. Sprijină-te de piatră şi trage-te înspre ea.” În momentele alea, îmi venea să zic stop, aici rămân, chemaţi pe cineva să mă ia. Am supravieţuit datorită tool-ului lui Dragoş, o chestie mare, neagră, pe care o înfigea în pământ şi pe care-mi puneam piciorul ca să pot coborâ. M-am ales doar cu câteva zgârieturi. Am găsit vreo 2-3 marcaje, dar ne duceau în mărăcini. Noroc cu escaladatul stancilor…

Am plecat de acolo spre Nucu, cătun cu ceva platou cu inscripţii ciudate. Hai să-l căutăm.

Sat Nucu, Comuna Bozioru, Judeţ  Buzău
 03.09.2011 17:00

  Nucu e un sătuc foarte drăguţ şi liniştit. Am oprit aproape de pădure. Un localnic, domnul Beganu, ne-a spus să urmăm semnele de “monument istoric”. Zis şi făcut. O singură obiecţie am; Dacă semnele ar fi fost marcate un pic mai vizibil, ar fi fost mai ok. Am intrat în pădure. Mai liniştită decât cea din Bozioru şi mai puţin periculoasă. După 15 minute de mers pe acolo, am dat peste Fundătura, o biserică săpată în piatră a fostului Schit Fundătura, datată din anul 1678. Am continuat să mergem în sus şi să ne adâncim în pădure spre platou. Asta până când în dreapta noastră s-au auzit nişte foşnete. Urs? Localnic? Nu. Era un porc mistreţ sălbatic. Cel puţin aşa ne-a zis Dl. Beganu. Oricum, eram foarte obosiţi şi abia mai respiram, aşa că ne-am întors. Am lăsat Nucu în categoria “Va urma”.

Momentan adopt şi eu noul slogan al Dariei după toate peripeţiile de azi.

                                                                                            “… I want more.”

Photo Credits: Daria Raducanu

[gallery link="file"]