Zidu' lu' Nelu (sau Schitul lui Bellu din Gostinari)

Cât facem până la Giurgiu?
“Doua ore.”
“Nu! O oră. Maxim.”
“Maxim am zis.”
“Ce-ai mă?! Sunt 60 de km de mers pe autostradă.”

(după aproape două ore)

“Turn right. Turn left and then turn right.”
“Taci, vaco!... mă-ta!”, se enervase Dragoș; ne tot băga GPSul în bălării. “Nu! Nici gând! Eu pe aici n-o iau! Parcăm.”

Am mers pe jos până la cetatea medievală a lui Mircea cel Bătrân, ridicată în secolul al XIV-lea. Ne-a părut tare rău să vedem că peste ruinele acelei istorii, a fost turnat ciment. Probabil că autoritățile s-au gândit că asta ar fi cea mai bună soluție de a reface cât de cât monumentul. Pur și simplu stăteam acolo și ne era imposibil să nu ne imaginăm în acele vremuri. “Auziti săbiile?” ne zice D. mie și lui Dragoș.







Cu toate astea, pe D. cetatea n-a impresionat-o. “Neeext!”

După o mică aventură cu o vânzătoare căreia i-am cerut un Pall Mall Light și m-a întrebat dacă îl vreau la doză, am pornit spre Gostinari.

(după 3 ore jumate)

Nici până acum n-am ajuns. O oră ne-a luat să străbatem pădurea și parcul natural Comana (parc pe care l-am adăugat pentru o viitoare destinație marca DDC BI).

Binenteles, ca de fiecare dată, ne-am împotmolit. Nu era pod pe care să trecem pe partea cealaltă a satului. Și, ca de obicei, mergând tot înainte pe drumurile “de țara” (cele pietruite și cu nisip pe care Dragoș le parcurge doar “one way” ca să aibe timp să termine de înjurat) NE-AM PIERDUT.

Din nou, ca în fiecare expediție, ne-am întors până aproape de unde ieșisem din pădure și am pornit spre malul celălalt. Geez… Vorba lui Dragoș, este un sat împărțit în două, peste care nu ai cum să treci cu mașina.

Cum simțeam să ne apropiem de destinația noastră, întrebăm în sat două femei dacă știu unde este schitul lui Bellu. Conversația:

“Cum putem ajunge la Schitul lui Bellu?”
“Al lu’ Nelu?”
“Nu, Bellu. Care are și cimitir în București.” (femeia se uită ciudat)
“Vrem să ajungem la biserica dărâmată.”
“Aici, la noi în Gostinari?! Nu avem așa ceva..”
“La ruine, la cimitir..” (întrebam și noi, poate,poate)
“aaaaaaa, la zid”, zice femeia care în secunda doi face niște ochi mari și zice parcă să se asigure “Acolo vreți să mergeți?!”
“Da.”
“O luați pe acolo, dupaia drept înainte și dupaia incolo”, spuse tanti în timp de gesticula deasupra capotei mașinii.

După ce-am mai întrebat încă doi localnici cum putem ajunge acolo, finally după 5 ore, ajungeam la punctul final.























Schitul “Bellu” a fost ridicat în anul 1818 de către Barbu Bellu. Construcția este astăzi o ruină impunătoare prin stilul și masivitatea ei, care nu mai dispune de acoperiș care să protejeze interiorul bisericii. Nu a mai servit ca lăcas de cult din anul 1857, odată cu construcția actualei biserici a satului.

Cei care pot ajuta la restaurarea acestei vechi biserici reprezentative pentru istoria acestor ținuturi,  pot face o donație în contul deschis la BRD, Sucursala Giurgiu: RO60RZBR0000060010989607. Părintele Ierom. Nicolae Matei, egumenul schitului „Barbu Bellu" poate fi contactat la telefonul: 0766 675 353.



Culmea e că după ce am plecat, în 30 de minute deja intram în București.
So close, but yet so far.

Pentru săptămâna viitoare avem ca target o iubire alb-albaaaastrăăăăăăăăăă! :D

P.S.  Nu uitați de concursul anterior !!



Photo Credits: Daria Raducanu

Comments

  1. ,,Pentru săptămâna viitoare avem ca target o iubire alb-albaaaastrăăăăăăăăăă! " Nu am fost, nu sunt si nu vpoi fi un fan al acestei echipe, insa Universitatea Craiova a inseamnat ceva pentru fotbalul romanesc, asta cu siguranta, a reprezentat si reprezinta o stare de spirit, un simbol, un brand....

    ReplyDelete
  2. Mititelu si altii au distrus acest simbol, au demolat tot ce`au faurit altii

    ReplyDelete
  3. Am auzit cate ceva despre Universitatea Craiova, nu prea multe, nu sunt microbista deloc; paralela cu fotbalul :) Dar, da, inainte era o echipa de mare valoare.

    ReplyDelete
  4. Nu stiu cum sunt in realitate locurile pe care le-ati vizitat, pentru ca eu nu am ajuns pe acolo sa le vad, dar fotografiile de la Schitul lui Bellu sunt geniale. Vazand fotografiile, eu zic ca a meritat drumul de 5 ore la dus.

    ReplyDelete
  5. Locurile sunt geniale, pacat ca sunt lasate in paragina; macar un minim de efort pentru a le restaura... Au meritat cele 5 ore, mai ales ca am trecut prin rezervatia comana, arata minunat! iti recomand sa mergi acolo, e tare frumos!

    ReplyDelete
  6. [...] -       Cetatea medievală din Giurgiu și Schitul lui Bellu [...]

    ReplyDelete
  7. Domeniul pe care l-ai vizitat a fost edificat de vistiernicul Stefan Bellu, bunicul ministrului Barbu Bellu, de la care isi trage numele schitul de astazi. Iti recomand putin mai multa documentare bibliografica pe viitor si cat mai multa documentare la teren! :)

    ReplyDelete
  8. Noi ne facem intotdeauna temele, dar vezi tu, am preluat informatia de aici si ne-a indus in eroare. Multumim de observatie!

    ReplyDelete
  9. Pai da, ca ala e un site de tip pseudoenciclopedic, care preia integral materiale din alte parti si le comaseaza pentru alcatuirea altora. Este ca si cum as fi eu in clasa a 5-a si m-as apuca sa fac un referat la ceva...

    ReplyDelete
  10. [...] pentru județul Giurgiu, Palatul Udrişte-Năsturel și Schitul lui Bellu, în rest atmosfera e una [...]

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts