Ep. 10

"Și? Ești bine?"
"Da. Tu ești bine?"
"Da."

Le era frică de tăcere. Le era frică să nu se afunde în ea, deși... de aia erau acolo. Privirile li se ascundeau una de cealaltă în spatele dialogului gol pe care-l aveau. Se studiau destul de atent, dar de departe, pe furiș. Știau de ce și totuși n-aveau Început. Ea scoase telefonul. El...

"Și ție îți tremură mâna. Hai în cealaltă cameră..."

S-au așezat pe pat. Păreau să stea confortabil. De fapt, erau destul de agitați. Și acum?

"Nu stingi lumina?" îl întrebă ea.

El s-a conformat și a lăsat întunericul să pătrundă în cameră, apoi s-a așezat lângă ea.

O clipă de nerăbdare. O secundă de poftă. S-a dezbrăcat sub privirea lui oarecum curioasă și încă nesatisfăcută. S-a năpustit asupra lui că un animal care s-a săturat să stea la pândă și, înfometată, a început să-și devoreze prada. Erau departe de final când ea, deasupra lui, sărutându-l cu acea pasiune de foc, i-a mușcat buza. Un gust inimaginabil, dulce și proaspăt. Și-a deschis ochii și l-a privit. Își plimba vârful limbii peste buza însângerată. Rupseseră orice lanț îi ținea prizonieri în luptă cu dorința. Vroiau mai mult...