Istoria Fortului 13 în trei capitole
În căutările noastre de noi locuri de explorat, am dat peste un articol al Exploratorului Urban.
Ne-am adresat și noi conducerii penitenciarului Jilava în incinta căruia se află Fortul 13. Domnii Cristian Micu și Cătălin Stroe au fost foarte îngăduitori cu noi și ne-au lăsat să vizităm monumentul istoric.
Da, Fortul de la Jilava este monument istoric. Vă povestesc în 3 capitole.
Depozit de muniții
Se spune că regele Carol I a ridicat în jurul Bucureștiului între anii 1870 și 1890 un sistem de apărare împotriva unui eventual atac otoman. Așa s-a construit Cetatea București formată din 18 forturi și 18 baterii intermediare, pe o linie de rezistență de 72 km lungime. Distanța dintre un fort și o baterie era de 2,5 kilometri. Un fort era săpat până la o adâncime de 10 m, iar pământul rezultat în urma săƒpăturilor era folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, pe acest zid fiind amplasate turnurile de observație. Iluminarea se făcea cu lămpi cu petrol, iar cupolele, care se roteau 360 de grade, erau operate manual.
"€œTunurile vor bubui din toate forturile din București, Focșani, Galați ridicate de Mine, ca un scut puternic al vetrei străƒmoșești, în timpuri de grele încercăƒri, de cari cerul săƒ păƒzeascăƒ Țara ”, Regele Carol I
În momentul de față, majoritatea celor 30 de fortificații rămase fac parte din unități militare, mai puțin Fortul 13, cedat Ministerului de Interne.
Dupăƒ terminarea construcției, Fortul 13 Jilava a fost folosit ca depozit de muniții și garnizoanăƒ militarăƒ pânăƒ în anul 1907, când la Jilava au fost aduși o parte dintre tăƒranii arestați, participanți la Răscoala din acel an.
Închisoarea Morții
Umezeală, miros închis, rugină și urlete de durere ce parcă veneau din pereții scrijeliți de suflete aruncate în Iad. Asta a fost atmosfera care ne-a lovit încă de la intrarea în Fortul 13 Jilava. Într-un pat dormeau și câte doi, trei deținuți.
La început; au urmat sute, dacă nu mii de oameni chinuiți în doar 30 cm pătrați, spațiu ce îi revenea unui singur deținut din cauza aglomerării locului (militari condamnați pentru încăƒlcarea și nerespectarea regulamentului militar, soldaților pedepsiți disciplinar, civili arestați și condamnați pentru infracțiuni militare, soldațiicare au refuzat săƒ se prezinte la încorporare, prizonieri din armată românăƒ, comuniști, legionarii arestați și condamnați în urma rebeliunii legionare, deținuți de drept comun, băƒrbati și femei aflați în curs de judecare sau condamnați, deținuți cercetați sau condamnați pentru „infractiuni contra securităƒtii”, criminali de răƒzboi, "trădăƒtori de patrie” și membri ai unor „organizatii subversive anticomuniste”)
În afară de pereții scorojiți cu multe straturi de vopsea date unele peste altele, tăcere. Acum celulele sunt goale, ici colo câte un pat ruginit. Atunci erau pline. 20 de paturi cu câte 50a€-60 de oameni înghesuiți acolo. Acum intră soarele în celule. Atunci erau acoperite cu placaje din lemn.
Aerul e rece, îți intră în nări fix durerea prizonierilor îndurerați.
Aerul e stătut, încărcat de trecerea vremii. Și parcă tot în jurul tău vrea să simți asta. La fiecare pas te apasă din ce în ce mai mult, te face să mergi și mai încet, să respiri și mai greu sub povara mărturiilor celor care au supraviețuit.
În Fortul 13, drept pedeapsă, peste 50 de persoane erau încarcerate în câte o singură încăpere de 15 m pătrați.
Unele mesaje lăsate de deținuți se mai văd și acum pe pereții celulelor. Îndemnul "Daca vrei să trăiești bagă paie sub haine" a rezistat și umezelii și timpului și poate pare greu de imaginat, dar asta era o modalitate de a se proteja cât de cât împotriva bătăilor crunte aplicate zilnic de conducerea închisorii.
Te înspăimântă fiecare colț năpădit de pânze de păianjen, fiecare zăbrea de la geam, fiecare scrijelitură pe perete.
Numai gândul că au fost oameni care au stat și câte 10 ani în locul ăsta te cutremură. Oameni intelectuali, artiști, poeți, ziariști, oameni cu carte care aveau curajul să înfrunte și să critice regimul comunist.
Oameni care au fost aruncați aici, în acest loc care realmente este greu de descris în cuvinte. Avem prea puține cuvinte, prea neînsemnate pentru a putea descrie cruzimea cu care au fost tratați deținuții.
Muzeu
Noi spunem că Fortul 13 are destulă istorie în cei peste 100 de ani, nu credeți?
De aceea susținem inițiativa Administrației Naționale a Penitenciarelor care speră transformarea Fortului 13 Jilava în muzeu închinat memoriei victimelor pușcăriei comuniste.
„ nu dorim altceva decât săƒ arăƒtăƒm societăƒtii cu ce ne ocupăƒm, ce facem pentru reeducarea deținuților, cum îi ajutăƒm săƒ se reintegrareze în societate dupăƒ punerea în libertate și, nu în ultimul rând, dorim să arăƒtăƒm că suntem o instituție transparentăƒ, modernăƒ și deschisăƒ la tot ce e nou"€œ, a declarat Cristian Micu, inspector principal și purtător de cuvânt al Penitenciarului Jilava.
Arată și tu că îți pasă aici!
[gallery link="file" order="DESC" columns="5"]
Ne-am adresat și noi conducerii penitenciarului Jilava în incinta căruia se află Fortul 13. Domnii Cristian Micu și Cătălin Stroe au fost foarte îngăduitori cu noi și ne-au lăsat să vizităm monumentul istoric.
Da, Fortul de la Jilava este monument istoric. Vă povestesc în 3 capitole.
Depozit de muniții
Se spune că regele Carol I a ridicat în jurul Bucureștiului între anii 1870 și 1890 un sistem de apărare împotriva unui eventual atac otoman. Așa s-a construit Cetatea București formată din 18 forturi și 18 baterii intermediare, pe o linie de rezistență de 72 km lungime. Distanța dintre un fort și o baterie era de 2,5 kilometri. Un fort era săpat până la o adâncime de 10 m, iar pământul rezultat în urma săƒpăturilor era folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, pe acest zid fiind amplasate turnurile de observație. Iluminarea se făcea cu lămpi cu petrol, iar cupolele, care se roteau 360 de grade, erau operate manual.
"€œTunurile vor bubui din toate forturile din București, Focșani, Galați ridicate de Mine, ca un scut puternic al vetrei străƒmoșești, în timpuri de grele încercăƒri, de cari cerul săƒ păƒzeascăƒ Țara ”, Regele Carol I
În momentul de față, majoritatea celor 30 de fortificații rămase fac parte din unități militare, mai puțin Fortul 13, cedat Ministerului de Interne.
Dupăƒ terminarea construcției, Fortul 13 Jilava a fost folosit ca depozit de muniții și garnizoanăƒ militarăƒ pânăƒ în anul 1907, când la Jilava au fost aduși o parte dintre tăƒranii arestați, participanți la Răscoala din acel an.
Închisoarea Morții
Umezeală, miros închis, rugină și urlete de durere ce parcă veneau din pereții scrijeliți de suflete aruncate în Iad. Asta a fost atmosfera care ne-a lovit încă de la intrarea în Fortul 13 Jilava. Într-un pat dormeau și câte doi, trei deținuți.
La început; au urmat sute, dacă nu mii de oameni chinuiți în doar 30 cm pătrați, spațiu ce îi revenea unui singur deținut din cauza aglomerării locului (militari condamnați pentru încăƒlcarea și nerespectarea regulamentului militar, soldaților pedepsiți disciplinar, civili arestați și condamnați pentru infracțiuni militare, soldațiicare au refuzat săƒ se prezinte la încorporare, prizonieri din armată românăƒ, comuniști, legionarii arestați și condamnați în urma rebeliunii legionare, deținuți de drept comun, băƒrbati și femei aflați în curs de judecare sau condamnați, deținuți cercetați sau condamnați pentru „infractiuni contra securităƒtii”, criminali de răƒzboi, "trădăƒtori de patrie” și membri ai unor „organizatii subversive anticomuniste”)
În afară de pereții scorojiți cu multe straturi de vopsea date unele peste altele, tăcere. Acum celulele sunt goale, ici colo câte un pat ruginit. Atunci erau pline. 20 de paturi cu câte 50a€-60 de oameni înghesuiți acolo. Acum intră soarele în celule. Atunci erau acoperite cu placaje din lemn.
Aerul e rece, îți intră în nări fix durerea prizonierilor îndurerați.
Aerul e stătut, încărcat de trecerea vremii. Și parcă tot în jurul tău vrea să simți asta. La fiecare pas te apasă din ce în ce mai mult, te face să mergi și mai încet, să respiri și mai greu sub povara mărturiilor celor care au supraviețuit.
În Fortul 13, drept pedeapsă, peste 50 de persoane erau încarcerate în câte o singură încăpere de 15 m pătrați.
Unele mesaje lăsate de deținuți se mai văd și acum pe pereții celulelor. Îndemnul "Daca vrei să trăiești bagă paie sub haine" a rezistat și umezelii și timpului și poate pare greu de imaginat, dar asta era o modalitate de a se proteja cât de cât împotriva bătăilor crunte aplicate zilnic de conducerea închisorii.
Te înspăimântă fiecare colț năpădit de pânze de păianjen, fiecare zăbrea de la geam, fiecare scrijelitură pe perete.
Numai gândul că au fost oameni care au stat și câte 10 ani în locul ăsta te cutremură. Oameni intelectuali, artiști, poeți, ziariști, oameni cu carte care aveau curajul să înfrunte și să critice regimul comunist.
Oameni care au fost aruncați aici, în acest loc care realmente este greu de descris în cuvinte. Avem prea puține cuvinte, prea neînsemnate pentru a putea descrie cruzimea cu care au fost tratați deținuții.
Muzeu
Noi spunem că Fortul 13 are destulă istorie în cei peste 100 de ani, nu credeți?
De aceea susținem inițiativa Administrației Naționale a Penitenciarelor care speră transformarea Fortului 13 Jilava în muzeu închinat memoriei victimelor pușcăriei comuniste.
„ nu dorim altceva decât săƒ arăƒtăƒm societăƒtii cu ce ne ocupăƒm, ce facem pentru reeducarea deținuților, cum îi ajutăƒm săƒ se reintegrareze în societate dupăƒ punerea în libertate și, nu în ultimul rând, dorim să arăƒtăƒm că suntem o instituție transparentăƒ, modernăƒ și deschisăƒ la tot ce e nou"€œ, a declarat Cristian Micu, inspector principal și purtător de cuvânt al Penitenciarului Jilava.
Arată și tu că îți pasă aici!
[gallery link="file" order="DESC" columns="5"]
[...] În aceiași zi în care am trimis mail Pentitenciarului Jilava, am trimis și către Arhiva Națională de Film, în incinta căreia se află Bateria 13-14. N-a răspuns nimeni în acele două săptămâni cât a durat până când am ajuns să vizităm Fortul 13. [...]
ReplyDelete[...] Vă amintiți de Fortul 13? [...]
ReplyDelete