The story of FiveOSix (1)
O bufnitură înfundată se aude urmată apoi de căderea unui tub de cartuș pe ciment. Liniște. Era noaptea târziu trecut bine de ora două, mă ridic și mă întorc încet la mașină pe care o lăsasem câteva străzi mai încolo. Iau telefonul din buzunarul stâng și formez un număr pe care îl aveam pus pe apelare rapidă; nici nu apucă să sune bine și o voce groasă de bariton răspunde rece:
- Yes.
- It's done.
- And the girl?
- The contract was only for him.
- You will be contacted soon.
[hung-up]
Îmi aprind o țigară și trag liniștit din ea. Încă nu ajusesem la mașină deoarece în drumul meu am văzut un parc frumos și eram doar curios cum este noaptea în acest parc. M-am gândit că un mic ocol nu strică și în plus nu-mi place să fumez în mașină. Mă așez pe o bancă și mă fac cât de comod pot eu întinzând mâinile pe spătar ca și cum aș fi fost la o plimbare cu iubita mea. Da chiar, ce o mai face? Trecuse mult timp de când nu o mai văzusem și îmi era dor de ea. Îmi iau o mică vacanță anul acesta și mă duc să o văd. Nu vreau să vorbesc cu ea, nu pot să vorbesc cu ea, dar măcar să o văd de la depărtare. Ahh ce mi-ar plăcea. Zâmbesc ușor. Țigarea se stinsese de mult la mine în mână; mă uit la ea oarecum mirat și o arunc pe jos. De m-ar vedea acum. De ar ști ce am ajuns să fac. Ajung aproape de mașină, dar un sentiment ciudat mă cuprinde. Mă opresc, fac câțiva pași înapoi spre un loc mai întunecat unde nu ajungea lumina niciunui felinar. Nici o mișcare. După câteva momente de ezitare îmi continui drumul uitându-mă la ceas. Era târziu, avionul trebuia să plece în 45 de minute. Nu mai este timp de pierdut. Apăs pe telecomandă și deodată sunt trântit la pământ de suflul unei explozii puternice. Son of a bitch. Ca niciodată, deschisesem mașina de la o distanță considerabilă și probabil că asta m-a salvat azi. Mă ridic și mă îndrept cu un pas alert pe niște străduțe unde văzusem zilele trecute o stație de taxi.
- Where to?
Mă întreabă taximetristul uitându-se ciudat la mine. De ce se uită ăsta așa la mine? Cred că sunt murdar.
- To the airport.
Și apoi îl ignor pe șofer încercând să-mi scutur costumul negru în care eram îmbrăcat. Era un drum de 15 minute în condiții de trafic de noapte. Avionul trebuia să decoleze în 35 de minute, aveam timp sufficient…
…72 hours earlier…
Adormisem în fotoliu și o visam pe ea, îmi era dor... cu siguranță îmi era dor de ea și de atingerile ei. Îmi plăcea să stau noaptea până târziu și să o privesc cum doarme. Îmi era dor de ochii ei albaștrii și de buzele ei roz. Zâmbeam în somn la gândul că în curând o să pot să o revăd. Aud telefonul și sar repede să răspund. Era un telefon cu o linie securizată către sediul central. Sigur apăruse ceva de au fost nevoiți să mă sune.
- Da!
- Ce faci? Iar ai adormit în fotoliu?
- De ce m-ai sunat?
- Tocmai a apărut un job... ți-l transfer acum pe laptop.
Închid telefonul și îmi trag laptopul mai aproape. Deja ajunsese mesajul. Mă las ușor pe spate și dau play. Nici nu începe bine să vorbească că mă ridic și-mi aprind o țigară. Doamne cât de mult mă poate enerva vocea asta robotică de tipă. Am să fac o petiție să o schimbe că nu o mai supot de atâția ani.
Mă uitam în gol pe geam și trăgeam din țigară.. mesajul se terminase de ceva vreme iar eu încă nu știam dacă să accept sau nu acest job. Mai aveam doar jumătate de an și gata; mă puteam retrage. Abia așteptam să fac asta, să-mi cumpăr o căsuță pe malul mării sau undeva la munte, oricum intr-un loc liniștit. Așa îi place și ei.
..... Numele meu este 506, iar aceasta este povestea mea ....
[ va urma ]
Sursa foto: Daria Raducanu
- Yes.
- It's done.
- And the girl?
- The contract was only for him.
- You will be contacted soon.
[hung-up]
Îmi aprind o țigară și trag liniștit din ea. Încă nu ajusesem la mașină deoarece în drumul meu am văzut un parc frumos și eram doar curios cum este noaptea în acest parc. M-am gândit că un mic ocol nu strică și în plus nu-mi place să fumez în mașină. Mă așez pe o bancă și mă fac cât de comod pot eu întinzând mâinile pe spătar ca și cum aș fi fost la o plimbare cu iubita mea. Da chiar, ce o mai face? Trecuse mult timp de când nu o mai văzusem și îmi era dor de ea. Îmi iau o mică vacanță anul acesta și mă duc să o văd. Nu vreau să vorbesc cu ea, nu pot să vorbesc cu ea, dar măcar să o văd de la depărtare. Ahh ce mi-ar plăcea. Zâmbesc ușor. Țigarea se stinsese de mult la mine în mână; mă uit la ea oarecum mirat și o arunc pe jos. De m-ar vedea acum. De ar ști ce am ajuns să fac. Ajung aproape de mașină, dar un sentiment ciudat mă cuprinde. Mă opresc, fac câțiva pași înapoi spre un loc mai întunecat unde nu ajungea lumina niciunui felinar. Nici o mișcare. După câteva momente de ezitare îmi continui drumul uitându-mă la ceas. Era târziu, avionul trebuia să plece în 45 de minute. Nu mai este timp de pierdut. Apăs pe telecomandă și deodată sunt trântit la pământ de suflul unei explozii puternice. Son of a bitch. Ca niciodată, deschisesem mașina de la o distanță considerabilă și probabil că asta m-a salvat azi. Mă ridic și mă îndrept cu un pas alert pe niște străduțe unde văzusem zilele trecute o stație de taxi.
- Where to?
Mă întreabă taximetristul uitându-se ciudat la mine. De ce se uită ăsta așa la mine? Cred că sunt murdar.
- To the airport.
Și apoi îl ignor pe șofer încercând să-mi scutur costumul negru în care eram îmbrăcat. Era un drum de 15 minute în condiții de trafic de noapte. Avionul trebuia să decoleze în 35 de minute, aveam timp sufficient…
…72 hours earlier…
Adormisem în fotoliu și o visam pe ea, îmi era dor... cu siguranță îmi era dor de ea și de atingerile ei. Îmi plăcea să stau noaptea până târziu și să o privesc cum doarme. Îmi era dor de ochii ei albaștrii și de buzele ei roz. Zâmbeam în somn la gândul că în curând o să pot să o revăd. Aud telefonul și sar repede să răspund. Era un telefon cu o linie securizată către sediul central. Sigur apăruse ceva de au fost nevoiți să mă sune.
- Da!
- Ce faci? Iar ai adormit în fotoliu?
- De ce m-ai sunat?
- Tocmai a apărut un job... ți-l transfer acum pe laptop.
Închid telefonul și îmi trag laptopul mai aproape. Deja ajunsese mesajul. Mă las ușor pe spate și dau play. Nici nu începe bine să vorbească că mă ridic și-mi aprind o țigară. Doamne cât de mult mă poate enerva vocea asta robotică de tipă. Am să fac o petiție să o schimbe că nu o mai supot de atâția ani.
Mă uitam în gol pe geam și trăgeam din țigară.. mesajul se terminase de ceva vreme iar eu încă nu știam dacă să accept sau nu acest job. Mai aveam doar jumătate de an și gata; mă puteam retrage. Abia așteptam să fac asta, să-mi cumpăr o căsuță pe malul mării sau undeva la munte, oricum intr-un loc liniștit. Așa îi place și ei.
..... Numele meu este 506, iar aceasta este povestea mea ....
[ va urma ]
Sursa foto: Daria Raducanu
Comments
Post a Comment