Cand amintirile sunt readuse la viață
Ne-am început expediția cu fraza "Doamne Ajută să n-avem ghinion! (și azi...)"
Dar cum, probabil, Doamne Doamne era ocupat cu pregătirile pentru UEFA, orașul fusese foarte aglomerat. Abia după două ore am reușit să ieșim pe DN.
Pe drum am vorbit despre câteva concepte abstracte, dar posibile, ca de exemplu "primăvara vine din Japonia" sau "pădurea nu e verde, e mistică" după care ne-am gândit cum am putea îmbunătăți sezonul doi din expedițiile DDC-ului: Explozibil și aruncat în aer urși, mistreți și paznici.
Propunerea lui D a fost să avem altă propunere. După care 2ndD a povestit un întreg episod din "Dezastre în aer".
Am ajuns și la conacul familiei Zappa, conac din care acum au mai rămas trei ziduri. Așa-i cu monumentele istorice la noi. Sunt invizibile.
Evanghelie Zappa (1800-1865) a cumpărat, prin 1844 moșia Brostenii-Noi de la serdarul Al. Filipescu, ginerele domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848).
Grec, român sau aromân, originar din Albania, născut într-o familie de negustori, Evanghelie Zappa s-a stabilit în Muntenia prin 1830, devenind cetățean român în 1844. Proprietar al mai multor moșii, hanuri, păduri, mori de făină, fabrici de spirt (povarne), trebuie considerat întemeietorul Jocurilor Olimpice moderne, pe care a început să le organizeze, cu fonduri proprii, la Atena, în anul 1859, stabilind să se numească Olimpii și să se organizeze periodic, o dată la patru ani.
Și măcar pentru donațiile acordate orașului București, după incendiul din 1847 și pentru finanțarea unor acte de cultură ar fi trebuit apreciat. Nu mai continui spunând că este prim donator și membru fondator al Academiei Române sau că în 1860 a donat Domnitorului Alexandru Ioan Cuza 3000 de galbeni în vederea alcătuirii celui mai bun dicționar român, a gramaticii limbii române, a traducerii operelor clasicilor străini. Mi-aș răci gura de pomană.
Domne, deci cum ar veni, Zappa asta nu ne-a ajutat cu nimic. A ctitorit pentru el câteva biserici, pentru el a construit școli, orfelinate, spitale și dat ajutoare săracilor, de egoist că să-și asigure locul în Rai.
Mda.
sursa.
Ne-am îndreptat spre comuna Maia, unde se află conacul lui Catargiu.
Ipotetic vorbind.
N-am găsit decât un câmp. Păcat.
Barbu Catargiu, urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politicăƒ la Paris, unde a stat 10 ani. A fost prim ministru al României în 1862.
"Aici a avut mai întâi conac și apoi a făƒcut un castel, castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablăƒ de șah. Aici opreau boierii săƒ punăƒ la cale treburi politice și tot aici se întâlneau la baluri ce țineau pânăƒ în zori. Erau șiruri nesfârșite de trăƒsuri și rochii străƒlucitoare, parfumuri franțuzești se ridicau în aerul încins al câmpiei. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungăƒ de aproape un kilometru, ce avea de-o parte și de alta, pe toatăƒ lungimea sa, arbori exotici. Astăƒzi, au mai supraviețuit numai doi. Se aflăƒ în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Soforă din România și sunt declarați monumente ale naturii."
N-a mai rămas nimic dintr-un peisaj de poveste. Te uiți în gol și îți imaginezi dincolo de pajiștea verde, trăirile marilor boieri din acea vreme.
sursa.
Pentru că n-am vrut să ne dăm bătuți, am continuat să mergem spre Maineasca, Petrachioaia la conacul lui Stelian (ne scuzați, dar nu avem alte detalii)
Am stabilit de comun acord cu Double D's că este cea mai frumoasă casă pe care am văzut-o vreodată (vorbim de cele ruinate, părăsite sau monumente istorice)
Ultima oară când a mai stat cineva acolo, era unitate militară. În prezent, conacul este părăsit și lăsat în paragină. Dacă va uitați atent, căsuță asta are câteva detalii impresionante cum ar fi: galeria care este intactă, parchetul nu arată deloc rău și arhitectura se păstrează într-o stare bună.
O tanti tare drăguță ne-a lăsat să intrăm, că cealaltă tanti rea care nu ne-ar fi lăsat nu era acolo. Într-o aproape perfectă stare de păstrare, casa este o minunăție.
Perfect timming!
Sursa foto: Daria Raducanu
Dar cum, probabil, Doamne Doamne era ocupat cu pregătirile pentru UEFA, orașul fusese foarte aglomerat. Abia după două ore am reușit să ieșim pe DN.
Pe drum am vorbit despre câteva concepte abstracte, dar posibile, ca de exemplu "primăvara vine din Japonia" sau "pădurea nu e verde, e mistică" după care ne-am gândit cum am putea îmbunătăți sezonul doi din expedițiile DDC-ului: Explozibil și aruncat în aer urși, mistreți și paznici.
Propunerea lui D a fost să avem altă propunere. După care 2ndD a povestit un întreg episod din "Dezastre în aer".
Am ajuns și la conacul familiei Zappa, conac din care acum au mai rămas trei ziduri. Așa-i cu monumentele istorice la noi. Sunt invizibile.
Evanghelie Zappa (1800-1865) a cumpărat, prin 1844 moșia Brostenii-Noi de la serdarul Al. Filipescu, ginerele domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848).
Grec, român sau aromân, originar din Albania, născut într-o familie de negustori, Evanghelie Zappa s-a stabilit în Muntenia prin 1830, devenind cetățean român în 1844. Proprietar al mai multor moșii, hanuri, păduri, mori de făină, fabrici de spirt (povarne), trebuie considerat întemeietorul Jocurilor Olimpice moderne, pe care a început să le organizeze, cu fonduri proprii, la Atena, în anul 1859, stabilind să se numească Olimpii și să se organizeze periodic, o dată la patru ani.
Și măcar pentru donațiile acordate orașului București, după incendiul din 1847 și pentru finanțarea unor acte de cultură ar fi trebuit apreciat. Nu mai continui spunând că este prim donator și membru fondator al Academiei Române sau că în 1860 a donat Domnitorului Alexandru Ioan Cuza 3000 de galbeni în vederea alcătuirii celui mai bun dicționar român, a gramaticii limbii române, a traducerii operelor clasicilor străini. Mi-aș răci gura de pomană.
Domne, deci cum ar veni, Zappa asta nu ne-a ajutat cu nimic. A ctitorit pentru el câteva biserici, pentru el a construit școli, orfelinate, spitale și dat ajutoare săracilor, de egoist că să-și asigure locul în Rai.
Mda.
sursa.
Ne-am îndreptat spre comuna Maia, unde se află conacul lui Catargiu.
Ipotetic vorbind.
N-am găsit decât un câmp. Păcat.
Barbu Catargiu, urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politicăƒ la Paris, unde a stat 10 ani. A fost prim ministru al României în 1862.
"Aici a avut mai întâi conac și apoi a făƒcut un castel, castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablăƒ de șah. Aici opreau boierii săƒ punăƒ la cale treburi politice și tot aici se întâlneau la baluri ce țineau pânăƒ în zori. Erau șiruri nesfârșite de trăƒsuri și rochii străƒlucitoare, parfumuri franțuzești se ridicau în aerul încins al câmpiei. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungăƒ de aproape un kilometru, ce avea de-o parte și de alta, pe toatăƒ lungimea sa, arbori exotici. Astăƒzi, au mai supraviețuit numai doi. Se aflăƒ în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Soforă din România și sunt declarați monumente ale naturii."
N-a mai rămas nimic dintr-un peisaj de poveste. Te uiți în gol și îți imaginezi dincolo de pajiștea verde, trăirile marilor boieri din acea vreme.
sursa.
Pentru că n-am vrut să ne dăm bătuți, am continuat să mergem spre Maineasca, Petrachioaia la conacul lui Stelian (ne scuzați, dar nu avem alte detalii)
Am stabilit de comun acord cu Double D's că este cea mai frumoasă casă pe care am văzut-o vreodată (vorbim de cele ruinate, părăsite sau monumente istorice)
Ultima oară când a mai stat cineva acolo, era unitate militară. În prezent, conacul este părăsit și lăsat în paragină. Dacă va uitați atent, căsuță asta are câteva detalii impresionante cum ar fi: galeria care este intactă, parchetul nu arată deloc rău și arhitectura se păstrează într-o stare bună.
O tanti tare drăguță ne-a lăsat să intrăm, că cealaltă tanti rea care nu ne-ar fi lăsat nu era acolo. Într-o aproape perfectă stare de păstrare, casa este o minunăție.
Perfect timming!
Sursa foto: Daria Raducanu
[...] astfel în premieră am făcut prima noastră ilegalitate. De fapt a doua. Sau a [...]
ReplyDelete