Palatul Adevărul se stinge
„Direcţiunea ziarului Adevĕrul vă roagă să bine voiţi a onora cu presenţa D. inaugurarea noului său local din strada Serindar n. 11, care se va face în ziua de Duminică 3 Maiu, orele 2 p.m. Bucuresci 1898 ”.
Ne-am apropiat ușor de clădirea Palatul Adevărul, am dat un ocol și ne-am oprit la intrare.
Oameni în stânga, oameni în dreapta, noi cum ajungem înăuntru?
Ziarul Adevărul a fost fondat în 1888 de Alexandru V. Beldiman și suprimat în 1951, fiind după Universul, cel mai longeviv cotidian românesc.
“Adevĕrul posedă unul dintre cele mai vaste şi mai moderne stabilimente grafice şi localul său este un adevărat palat al Presei şi al Artei – care face admiraţia tuturor celor ce îl vizitează. Mai ales ziariştilor străini, par’că nici nu le vine să creadă că în mica şi îndepărtata Românie, Presa să fie atît de dezvoltată şi atît de bine organizată, atît de luxos instalată ”, se precizează în broşura retrospectivă - 25 de ani de acţiune. Adevĕrul (1888-1913)”
“În 1934, în palatul 'Adevĕrul' se tipăreau mai multe publicaţii printre care 'Adevĕrul', 'Dimineaţa', 'Adevĕrul Literar şi Artistic', 'Realitatea Ilustrată', 'Dimineaţa copiilor'.
Suprafaţa totală construită ajunge, în acest mod, la 1.700 metri pătraţi, iar clădirea uriaşă găzduieşte cinci maşini rotative, „care servesc la imprimarea Dimineţii şi Adevĕrului şi a câtorva ziare care se tipăresc la Adevĕrul, birourile adminstraţiei, care se ocupă de vânzarea ziarelor, de publicitate, de abonamente, secţia de editură, un oficiu telegrafo-poştal, sala de expediţie a ziarelor, de unde, zilnic, odată cu plecarea trenurilor, pornesc în toată ţara zeci de mii de volume, ziare, reviste.
Mutaţi din strâmtimea în care-şi desfăşurau activitatea în spatiul vast al unui palat cuprinzător, redactorii, cari, ca la toate ziarele, lucrau deavalma – s’au simţit transpuşi ca într’o lume nouă.
Fiecare redactor avea biroul său, rare erau cazurile în care doi jurnaliști lucrau în același birou - se întâmplă pentru prima dată în presa din România.
Interesant e că pentru prima oară în istoria presei româneşti, un ziar îşi permitea luxul de a oferi fiecărui redactor un birou separat. În cel mai rău caz, erau câte doi ziarişti într-o încăpere.”
Holul central al încăperii ne-a uimit pe toți, o adevărată operă de artă.
Din grandiosul simbol al jurnalismului românesc n-a mai rămas astăzi decât o umbră a trecutului, o clădire care moare o data cu toată istoria din ea.
Actualul proprietar al clădirii nu poate asigura continuitatea acestui monument.
„Evident că am vrea să facem ceva acolo, dar ne trebuie bani. Am încercat să luăm un credit, dar n-am reuşit. Aşa că deocamdată nu sunt fonduri...”
Sursa: Adevarul.ro
Foto: Daria Raducanu
[gallery link="file" columns="5" orderby="post_date"]
Ne-am apropiat ușor de clădirea Palatul Adevărul, am dat un ocol și ne-am oprit la intrare.
Oameni în stânga, oameni în dreapta, noi cum ajungem înăuntru?
Ziarul Adevărul a fost fondat în 1888 de Alexandru V. Beldiman și suprimat în 1951, fiind după Universul, cel mai longeviv cotidian românesc.
“Adevĕrul posedă unul dintre cele mai vaste şi mai moderne stabilimente grafice şi localul său este un adevărat palat al Presei şi al Artei – care face admiraţia tuturor celor ce îl vizitează. Mai ales ziariştilor străini, par’că nici nu le vine să creadă că în mica şi îndepărtata Românie, Presa să fie atît de dezvoltată şi atît de bine organizată, atît de luxos instalată ”, se precizează în broşura retrospectivă - 25 de ani de acţiune. Adevĕrul (1888-1913)”
“În 1934, în palatul 'Adevĕrul' se tipăreau mai multe publicaţii printre care 'Adevĕrul', 'Dimineaţa', 'Adevĕrul Literar şi Artistic', 'Realitatea Ilustrată', 'Dimineaţa copiilor'.
Suprafaţa totală construită ajunge, în acest mod, la 1.700 metri pătraţi, iar clădirea uriaşă găzduieşte cinci maşini rotative, „care servesc la imprimarea Dimineţii şi Adevĕrului şi a câtorva ziare care se tipăresc la Adevĕrul, birourile adminstraţiei, care se ocupă de vânzarea ziarelor, de publicitate, de abonamente, secţia de editură, un oficiu telegrafo-poştal, sala de expediţie a ziarelor, de unde, zilnic, odată cu plecarea trenurilor, pornesc în toată ţara zeci de mii de volume, ziare, reviste.
Mutaţi din strâmtimea în care-şi desfăşurau activitatea în spatiul vast al unui palat cuprinzător, redactorii, cari, ca la toate ziarele, lucrau deavalma – s’au simţit transpuşi ca într’o lume nouă.
Fiecare redactor avea biroul său, rare erau cazurile în care doi jurnaliști lucrau în același birou - se întâmplă pentru prima dată în presa din România.
Interesant e că pentru prima oară în istoria presei româneşti, un ziar îşi permitea luxul de a oferi fiecărui redactor un birou separat. În cel mai rău caz, erau câte doi ziarişti într-o încăpere.”
Holul central al încăperii ne-a uimit pe toți, o adevărată operă de artă.
Din grandiosul simbol al jurnalismului românesc n-a mai rămas astăzi decât o umbră a trecutului, o clădire care moare o data cu toată istoria din ea.
Actualul proprietar al clădirii nu poate asigura continuitatea acestui monument.
„Evident că am vrea să facem ceva acolo, dar ne trebuie bani. Am încercat să luăm un credit, dar n-am reuşit. Aşa că deocamdată nu sunt fonduri...”
Sursa: Adevarul.ro
Foto: Daria Raducanu
[gallery link="file" columns="5" orderby="post_date"]
Comments
Post a Comment