That was the day we joined forces

Ieșiesm de vreo juma de oră din București și habar n-aveam unde mergem.
"La un conac."
Am ajuns și am împietrit în fața semnului cu "PROPRIETATE PRIVATĂ".
Trecem. Nu, nu trecem.
Bine, hai.
Staaai! Nu!

Alegem varianta ask-a-local.
"Nu puteți intra înăuntru. Întrebați aici la căminul de lângă."
La cămin, nimeni.

Hai să ne băgam.

"Conacul a aparținut familiei Otetelesanu. Pe domeniu mai există un părculeț cu o fântână arteziană, precum și câteva construcții anexe mai noi. Trecutul mai recent a transformat clădirea în casă de copii (după cum se va evidenția și interiorul), actualmente fiind lăsat în paragină și în pericol de prăbușire."

sursa.















Și astfel în premieră am făcut prima noastră ilegalitate. De fapt a doua. Sau a treia...

Next stop: Casa Miclescu

"Construită pe la începutul secolului 20 în stil neoromânesc, a aparținut până în '48 generalului Radu Miclescu. Deși pe gardul sau scrie că se află la numerele 35-37, Andrei Pippidi o plasează la nr. 33 în articolul de aici, și la fel și blogul Hasnas, unde puteți găsi o colecție semnificativă de fotografii din primii ani ai secolului 20, atât cu exteriorul, cât și cu interiorul casei, de atunci și de acum.
Tot din această ultimă sursă aflăm și că a aparținut inițial pictorului George Demetrescu Mirea, construită după planurile lui Mincu (deși nepotul Florescu spune altceva mai sus...). De altfel tavanul sălii de bal a fost acoperit cu picturile murale ale pictorului Mirea. A fost, deoarece, din ce citim, nu prea mai există."



sursa: Metropotam.ro

Nu știam dacă e sau nu închisă, păzită sau bună de vizitat.
Verificăm cu Reptilianul, zice că e ok, dar că întotdeauna există riscuri.

Din vorbă în vorbă, ne povestește că se duce în Băneasa, la o criptă și cum noi suntem explorer-friendly, ne băgam pe gâtul lui și dăm attending la event.

Facem prezentările: Daria, Alex, Alex, Daria. Dragoș, Alex, Alex, Dragoș. Cristina, Alex, Alex, Cristina și plecăm.
Detalii criptă: Reptilianul si Exploratorul Urban.  N-am avut succes că era închis, dar lăsăm deschisă expediția.





Dacă tot eram în zonă, ne-am îndreptat către Bateria 4-5. Era să dăm în bălării ( a câtă oară?!)
Am ocolit-o de vreo patru ori că altfel nu rămânea karma pozitivă și într-un final am văzut-o.
Nici o șansă să intrăm că era inundată.

A fost o zi perfectă pentru explorare.
Am fost încântați să fim festin pentru țânțarii din pădure, să ne rămână semne mari și roșii, să ne usture mușcătura urzicilor și să ne rupem picioarele printre cărămizi și fiare.

Revenim curând ;)

sursa foto: Daria Raducanu