Legendele Mănăstirii Chiajna (update)

“O să ne mănânce zombii pe-acolo.”
“Nu, că nu sunt zombii.”
“Ies noaptea din morminte!”
“Ooooo da! Dragoș, să pui melodia aia cu Thriller atunci!”

Ochii adânc înfipți în monitor, toată atenția pe fraze, urmează update la Legendele Mănăstirii Chiajna.

2nd D zicea să parcăm fix în fața mănăstirii, dar ne-a oprit gardul de plasă din jurul monumentului.
“Au închis-o?”
Pe o coală A4 scria Nu lăsați poarta deschisă.
Am intrat și un bărbat se îndrepta dinspre mânăstire spre ieșire. Ne-a salutat spunând “Doamne Ajută!”
Hm…

Am făcut câteva poze la monument din exterior și am văzut că undeva lângă el se ridica o casă.
“Ce, mă, își face preotul vilă?”
Ne-am apropiat mai mult.
Era o biserică din lemn. Fix lângă Mănăstirea Chiajna.
Hm…

Intrăm să facem poze în interior. Fiori și sentimente pline de adrenalină și mister și curiozitate și … ciori.
Un nene, probabil asistentul preotului dacă îl pot numi așa, începe să bată toaca.
Ei, probabil asta le-a enervat pe ciorile care credeau că stăpânesc ruinele monumentului și au început să scoată sunete mai mult sau mai puțin ciudate.
Era că-n filme secvența.
Mai avea să apară Dracula.

N-a apărut el, ci preotul a venit la noi. Liniștit, așa.
“Faceti poze la monument?”
“Da, s-a schimbat puțin de când n-am mai fost aici”
“ …da …€” (un da fără prea mult chef de vorbă)
“și se va renova în viitor?”
“Da, sigur, cu ajutorul Bunului Dumnezeu o să-l renovăm”
Și pleacă grăbit, parcă nu ar fi vrut să stea de vorbă cu noi.

Reptilianul ne tot povestea întâmplări stranii și deși aveam un sentiment de neliniște din cauza legendelor Mănăstirii Chiajna, cu toții am căzut de acord că nu mai avea farmecul de anul trecut.

Și nici renovarea n-o să vină prea curând.

"€œNoi tot timpul trebuie să începem prin a ne încurca.”

Știam (culmea!) de locație cu câteva zile înainte să plecăm.
După researchul din dimineața dinaintea plecării, am dat peste trei mituri ale închisorii Doftana.

Deși se spune că nimeni n-a evadat de acolo niciodată, am găsit un articol în care se vorbește despre doi bărbați care au fugit dintr-o dubă la plecarea din închisoare, unul fiind prins la lacul de lângăƒ cimitirul Bellu, celăƒlalt făcându-se haiduc.

Se mai spune că însuși Regele Carol I pe la 1900 a vrut să-și construiască o casă de vacanță acolo, doar că într-o zi s-a întâlnit cu o fată care fusese violată de niște săteni și s-a hotărât să facă o închisoare acolo pentru a-I pedepsi pe nemernici.

Pe un alt site am găsit o pistă falsă cum că penitenciarul Doftana ar fi bântuit sau posedat. No comment.
Noi n-am gasit nimic.

Penitenciarul Doftana a funcționat între anii 1897 - 1940. În urma cutremurului din 1940 a fost foarte grav avariată și imediat închisă timp de 10 ani. În 1950 devine monument istoric, numindu-se oficial Muzeul penitenciar Doftana. În câțiva ani, fondurile se termină și muzeul este lăsat în paragină. Printre alții, la Doftana au fost închiși Nicolae Ceaușescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Noi am intrat fără probleme, direct prin zăbrelele din poartă. Nu, nu pot să mă abțin să spun PE RISCUL NOSTRU.
"€œCine vrea să viziteze oficial fosta închisoare, trebuie săƒ obțină semnătură de la primărie și să dea o declarație pe propria răspundere, deoarece riscul prăbușirii acoperișului este foarte mare.”
Bun, am lămurit asta, să trecem mai departe.
Foarte frumos înăuntru, doar că din cauza dărâmăturilor nu am reușit să vedem fiecare colțișor.

Vă prezentăm experiența Doftana.

Foto: Daria Raducanu

[gallery link="file" columns="7" orderby="post_date"]

[gallery link="file" columns="6" orderby="post_date"]