Ești out of my reach

Stătea întinsă pe jos în mijlocul camerei. În mijlocul nopții. În mijlocul Iadului.
Nu băuse nimic, doar luase ceva ușor.
Computerul nu mergea și își pusese inurechi căștile de la MP3 unde asculta pe repeat Fur Elise.
Dansa în gând. Nu avea puterea să se ridice. Nici voință. La ce-i trebuiau?
Se tot uita la telefon și câteva lacrimi îi curgeau pe obrajii palizi. Cu mâinile tremurânde, se incumetă să dea un sms.

"Nu știu dacă ți-am cerut vreodată ajutorul pe bune, dar parcă acum aș vrea s-o fac. Nu vreau să mă pierd, ajută-mă te rog..."

Simți că își călca pe mândrie și orgoliu, n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Nu fusese o idee bună. Nu avea nevoie e ajutor. Trabuia doar să se trezească din coșmar.
Apoi veni răspunsul care o confuză și mai tare.

"Mă crezi că aș face orice pt tine? Nu sunt doar vorbe, eu nu sunt ca ceilalți să fiu doar pentru fun, dar crede-mă pe cuvânt că nu știu cum să te ajut. Zi-mi tu cum și eu fac orice. Mă simț absolut neputincioasă, ești out of my reach că să zic așa. Trebuie săƒ fie un strop de voință la tine să treci peste toate astea, dar calea pe care ai ales-o tu este cea mai nepotrivită. "

Se încruntă.
"Dar eu nu am nevoie de ajutor.
Sunt bine."