Niciodată folosită, doar satisfăcută.

Ies afară. După zece minute, vii după mine.

I-a spus asta și a ieșit din bar. Ea s-a uitat repede la ceas să nu cumva să-i scape vreun minut. Dar de ce? Nu urmau să plece nicăieri. El avea berea începută și țigările pe bar. Plecau puțin?
"Doar nu vrea să ... Unde?" se gândi ea și își imagina tot feluri de locuri de pe terasă unde el ar fi putut s-o înghesuie puțin și să termine cu zilele astea de tortură în care nu se văzuseră.

Mai erau patru minute.
Dar care era semnificația celor zece? De ce nu după cinci? Și-a aruncat o ultima privire la ceas. Două minute. S-a ridicat de pe scaun și a ieșit. A închis ușa repede în spatele ei și uitându-se după el, nici nu băgase de seamă că el o văzuse deja. N-o mai așteptase să coboare scările după el, o ridicase peste balustradă, peste scări și o ducea undeva la subsol.
"Stai, lasă-mă puțin, unde mergem?"
El încerca s-o facă să tacă, putea să îi audă oricine. O țintuise de perete, o săruta puternic și degetele parcă i se încurcaseră în părul de care trăgea ușor, având totuși grijă să nu o bruscheze prea tare.

Dă-ți blugii jos.

Ea își deschisese ochii și răspunsese mirat cu un "Aici?!" în timp ce își deschidea fermoarul. Nu prea putea să articuleze corect; era clar că și ea vroia. Doar că îi veneau în cap o mie de întrebări. Se sărutau continuu, buzele le tremurau, respirația creștea într-un ritm amețitor.
Trebuiau să termine repede.
Ea nu înceta să se gândească;  "el face asta regulat? adică de obicei? cu orice fată? adică eu sunt orice fată?" Se încruntă la gândurile astea, iar el o luă drept un semn al așteptatului mare final. Și își spori concentrarea pe acel du-te vino, pe mișcările care erau din ce în ce mai iuți și furioase.

la final, răsuflau ușurați că nu le descoperise nimeni secretul. Numai că la întoarcerea în bar, el primea un sms:  "Mă simt folosită."

Răspunsul lui era scurt, dar îi dădea ei siguranța de care avea nevoie.
"Niciodată folosită, doar satisfăcută."