Suflete pereche

Tunete și fulgere.
Afară plouă.

O fată merge de-a lungul străzii fără ca ploaia s-o deranjeze. E îmbrăcată subțire, dar nici frigul nu pare s-o întoarcă din drumul ei. Merge încet, alene, neavând o țintă precisă. Se oprește la un moment dat în fața unui bloc. Își ridică privirea și se uită la apartamentele superioare. Apoi se uită fugitiv la intrarea în scară. Se așează pe una din băncile din fața blocului.
Își scoate o țigară din pachetul ud și încearcă pentru câteva secunde să și-o aprindă, dar de fiecare dată bricheta scapără scântei. Fata dădea gânditoare cu piciorul la câteva pietricele de pe asfalt și își mai ridica privirea din când în când spre partea de sus a blocului.

După ce țigara a fost terminată, fata a plecat mergând printre străduțe pe aceiași ploaie torențială, udă din cap până-n picioare și fără să se uite înapoi.