Ep. 14

" Eu... pana mea... am început să dorm super puțin... Și chiar dacă mă apucă 4 dimineața stând pe marginea patului cu capul între palme întrebându-mă ce fac cu viața mea și ce e în neregulă cu mine, de ce atâta gol și de ce tot stau pe loc când alții merg tot înainte.

Și chiar dacă adorm cu gol în stomac și nod în gât, îmi înghit două lacrimi de ciudă și furie și îmi întăresc încă odată îngerii și credințele oarbe. Îmi scutur tâmplele și mă pregătesc pentru încă o zi pe care am să o umplu cu nimicurile mele fericite, cu iluzii de împlinire, cu ambiții și încăpățânări, cu planuri și proiecte.

Chiar dacă mă scol cu brațele slăbite și cearcăne adânci după două ore de somn. Chiar dacă de multe ori nici nu mai știu ce zi este sau unde mă aflu, mă ridic, fac un duș, îmi arunc șuvițele din ochi și zâmbesc.

Nu-i voie să fii amar. Nu-i voie să te dai bătut.
Nu? "