Discuție filosofică

- "Ok,hai să îți povestesc despre locul meu de muncă.
Nu e cine știe ce, biroul meu este nașpa și nu l-am personalizat nicicum (company policy).
(Flash back - La fostul loc de muncă mă aștepta în fiecare dimineață o rață din pluș atârnând de monitor cu curu spre mine)
Să lăsăm lucrurile infantile...cum spuneam..minunatul loc de muncă! (încă nu îmi iese din cap asta cu biroul)

Am zis că este la mama dracului...în pustiu!?! Ahh, da știu că se poate și mai rău. Puteam să fiu din Târgoviște și să fac naveta până pe DN. (I feel sooooo lucky right now) Aaa, se poate să fii din Târgoviște și să lucrezi aici...și e chiar simplu...Ești țărancă? (și nu la modul că lucrezi pământul) Ai pus mâna pe un turc cu bani?..Atunci...bine ai venit în vila ta cu piscină, bine ai venit la București! Nu contează că habar nu ai să vorbești corect (nu mai zic de scris coerent), chiar nu contează!
Bun...

Ignor biroul, ignor distanța,ignor țărăncile. Ar trebui să mai ignor și cele 100000000 de proceduri pe care le am și pe care trebuie să le respect...ce altceva, ce altceva..? Ahh, da!Știu! Mai am ceva de ignorat! Mirosul absolut demențial din baie....who doesn't love that?!?! 
Cu toate astea ai vreo idee ce anume face locul asta suportabil și mișto?
Oamenii frate!!!

Vrei să îți explic nițel circuitul?....mai întâi vine acuza, dar dacă asta nu ține (sau după caz, nu îi satisface pe oameni) se trece la critici. Și aici nu mă refer în nici un caz la critica aia constructivă, ci la cea care poate să fie luată fix drept afront. După ce se îndoapă bine cu asta, își iau desertul: ironia. Iar după toate astea, la nici 5 minute, unul vine din stânga, unul vine din dreaptă și se așează la biroul comun și găsesc un subiect comun de acuze, critici și ironii...și sunt cei mai buni prieteni. Mișto nu?!
Să ne gândim din ce cauze? Frustrări, dorință de..să îi zic cunoaștere?! :)) Prea mult timp neocupat? Sau poate doar le place să se audă vorbind...? Hmm..o să rămână un mister. Și...În toată șleahta asta, m-am găsit eu-bunul samaritean....să deschid gura (foarte îngrijorată dintr-o situație anume). Probabil mai bine mi-o coseam :)) (Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia )

Dar am învățat ceva foarte prețios! Gura trebuie să stea închisă, iar îngrijorarea nu trebuie să existe pt nimeni altcineva decât pentru oamenii care contează cu adevărat! 

Sunt o caraghioasă,nu?! Well...nu! Sau poate da...depinde din perspectiva cărui "om" privești.
Și în momente că astea sunt fericită că încă pot să mă educ și sunt fericită....că te am și pe tine!"

- "La dracu!
de unde știi de turcu' cu bani?!
stai... baia? de miroase nashpa baia ta? a noastră e super!
aaaa, deci nu baia era punctul forte al mailului tău. acum am înțeles.
zi repede cine s-a luat de tine că acu' zbor cu proaspăt achiziționatul spray paralizant al colegei mele în mâna dreaptă și îi gazez pe toți.

Acum sincer, îmi pare rău. Dar, savantic vorbind (sau savantesc...) nu cred că e tocmai vina lor. 

În opinia mea, distanțându-mă acum de cele lumești și ispititoare, astăzi cred că unele planete s-au aliniat perpendicularizându-se cumva peste influențele noastre zodiacale.
Din comportamentele de astăzi ale maimuțelor, pardon, ale colegilor din jurul nostru, este o variantă ca ei să se fi purtat așa pentru că ceva i-a îndemnat să facă asta. nu au fost ei, cu alte cuvinte. adică au fost ei, dar literally cu alte cuvinte și maniere.
E ceva în atmosferă. Cu siguranță, stimabila mea prietenă, undeva ascuns adânc în inima bucrestiului, chiar în cișmigiu sau herăstrău, zace ascuns un tulburător norișor negru și supărat, vinovat pentru aceste descărcări tulburamentale negative."