Scrisoare către Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,

Nu ți-am mai scris de mult timp, cred că sunt mai mult de 15 ani.
N-o să-ți vând gogoși cum că am fost cuminte și ascultătoare, no way, n-am fost. Nici pe departe.
Știu că timpul tău e limitat și trebuie să citești miliarde de scrisori, așa că o să scriu pe scurt.
Te rog să îmi aduci multă sănătate într-un borcan mare, mare, să-mi ajungă mie și familiei mele, kilograme de sănătate. Poți să-mi trimiți și câteva pachete de lumină și liniște pentru suflet, pentru cei mai dragi mie.
Dă-mi milioane de momente de neuitat alături de prietenii buni. Du-le din partea mea bucățele din sufletul meu și ascunde-le undeva în buzunarele lor, să îi simt aproape mereu.
Dă-mi curaj să le spun mai des te iubesc, fără să-mi asum în mod prostesc gândul că ei deja știu asta.
Azi mi-am adus aminte de o povestire de-a lui Alice Năstase.
Te rog ajută-mă să-mi găsesc "ancora", cineva care să transforme imposibilul de mai jos în posibil.
"Să trăiești până la sânge, să iubești până la durere, să arzi până la țipat. Să simți că te sfâșii atunci când te desprinzi din îmbrățișarea celuilalt. Să-ți așezi ticăitul inimii în cadența silabelor numelui sau dulce-otrăvit, egoist și sălbatic, terestru și înălțator. Să vrei să iubești să îl iubești pentru totdeauna și să te iubească mereu."
Ah, da, că era să uit.
Dacă mă las de fumat, îmi aduci și o bicicletă? Verde sau roșie. Sau neagră. Cu inimioare.

Te pup, Moșule, și te îmbrățișez cu drag!
C.