Ce simte sub cer un om fericit?

Ti-ai baut cafeaua in dimineata asta? Si daca da, gandul tau s-a indreptat spre el sau spre tine?

F. stands for fine music or (just) fuck?

Raspunsul tau o sa fie clar... muzica! Da' pe el l-ai intrebat?

Iti tranteste o melodie pe WhatsUp, tu ii raspunzi cu o poza iar in timp ce tu visezi cu ochii deschisi la ultimul sarut, la felul in care si-a trecut mana prin parul tau incepand sa te indragostesti din ce in ce mai tare, el foloseste poza drept material la baie...Tu adormi cu el in gand, il visezi si tot cu el in gand te trezesti, el se gandeste cum poate sa te intinda pe bancheta din spate.

Da, iubirea e ori nimfomana, ori schizofrenica.

Am citit la un moment dat undeva ca toate iubirile care merita povestite au inceput prin a fi imposibile . Am zambit, cred ca omul ala nu a avut niciodata in suflet durerea  pierderii unui om, ca doare ca dracu si daca ar fi cu capul pe umeri s-ar feri de asta tot restul vietii.

Ce faci cand nu vrei sa se intample ceva? Iti setezi niste limite. Si care e partea buna cand iti setezi singur limitele? Ca esti in propria temnita. Ca nu exista in toata lumea asta gardian mai bun decat tine.

Nu e nimic mai odios decat sa iubesti de unul singur. Iti rozi unghiile de nervi in incercarea de a te abtine sa ii scrii si in timp ce tu te dai de ceasul mortii ca nu ti-a mai scris de o zi intreaga, pe el il doare in cur. Ca daca iti cere sa sari de la 5000 de metri dupa 2 zile de tacere, o sa o faci, negandindu-te ca o sa iti rupi gatul si ca in nici un caz nu o sa fie acolo sa te prinda in brate. Dar ce conteaza daca el o sa fie fericit si o sa iti trimita iar pupicii virtuali?!

Sunt inconjurata de oameni care nu sunt fericiti, care merg prin acelasi tunel intrebandu-se de ce omul de langa are mainile ocupate cu altceva.

Timpul le rezolva pe toate si trebuie sa ai rabdare. Dar singurul rol al timpului este sa treaca, nu sa rezolve ceva. Daca vrei sa fie ceva rezolvat trebuie sa o faci cu mana ta. Sa nu ajungi vreodata sa iti regreti viitorul.

Mi-am dat seama ca daca pleci, pleci cu o parte din mine. Si ma astept sa mi-o aduci inapoi candva, chiar si atunci cand o sa am 95 de ani.

Gandul mi-e la tine, sufletu-n al tau.

Stiu sa astept.

Citisem mai demult ca "Pare un efort inutil sa-ti lipesti pe suflet abtibildurile unei lumi moarte."

Dar diferentele dintre "A gresi e omeneste, dar a persevera in greseala e diabolic" si "Orice om poate gresi, numai prostul staruie in greseala" sunt considerabile, daca luam in calcul si valoarea lor de-a lungul timpului. Diabolicul nu poate fi acuzat de prostie, pentru ca el persevereaza in amagire.

"O sa ma iubesti si daca plec?"

"Nu stiu acum. Intreaba-ma peste sase luni. Un an. Putem sa ne certam si daca ramai."

Deci, ce simte sub cer un om fericit?

Traieste eternul...  o clipa sau doua.

Guest post by Daria Virbanescu.